Interviu Victor Bostinaru: „Vad o Uniune care revine la modelul sau de economie sociala de piata”

Publicat in 24. Feb, 2014 de in Interviu

1.       Care este opinia dumneavoastră despre Uniunea Europeană şi instituţiile sale având în vedere principiile care au stat la baza constituirii sale?

Ca un european convins, nu îmi pot imagina istoria ţării mele în afara spaţiului Uniunii Europene. Totuşi, într-un demers de politică comparată, ne putem uita la statele din Europa Centrală şi Sud-Est pentru a evalua standardele care ţin de nivelul de trai, indicatori economici sau respectarea drepturilor fundamentale. Există în aceste state progrese remarcabile, parcursul european al multor state din acest areal fiind aproape o certitudine. Cele patru libertăţi fundamentale – libertatea de circulaţie a mărfurilor,  a serviciilor,  a capitalului şi a persoanelor, au eliminat barierele dintre cetăţenii europeni, modalităţile în care se încheie afaceri şi au creat atât egalitate, cât şi echitate între statele membre şi cetăţenii săi. Ca social-democrat, pot să nu fiu de acord cu atitudinile unor lideri europeni, cu politicile sau bugetele care le susţin, dar principiile fundamentale ale Uniunii Europene sunt cele care dau sens întregului construct politic şi sunt valorile pentru care lupt în Parlamentul European.

2.       Care sunt principiile după care vă ghidaţi în activitatea dumneavoastră în calitate de membru al Parlamentului European?

Ca europarlamentar, am fost ales în Parlamentul European să reprezint peste 500 de milioane de cetăţeni în general şi puţin peste 21 de milioane de cetăţeni români în special. Nu am facut niciodată diferenţa între naţionalităţi sau apartenenţa politică. Principiile care au ghidat activitatea mea nu sunt disimulate de fundamentele Uniunii şi valorile în care eu cred cu tărie. Tratamentul echitabil, demnitatea şi respectarea drepturilor fundamentale sunt principii care mi-au ghidat activitatea. Acţiunile mele pentru respectarea libertăţii presei în interioriul Uniunii, de respingere a declaraţiilor xenofobe la adresa românilor din partea unor lideri iresponsabili, de rejectare a unui acord internaţional care ameninţa confidenţialitatea informaţiilor şi de promovare a intereselor României, cred că scot în evidenţă cel mai bine principiile pe care le-am promovat. În tot acest timp, am asigurat întotdeauna transparenţa deciziilor pe care le-am luat şi am oferit întotdeauna explicaţii tuturor celor care mi-au cerut acest lucru.

3.       De la intrarea României în Uniunea Europeană în anul 2007, ce schimbări remarcaţi până în prezent?

Pentru a cunoaşte nu doar momentul la care suntem sau înspre care ne înreptăm, cred că e necesar să ne întoarcem puţin şi în trecut. La scurt timp după aderarea României la Uniunea Europeană, spuneam că în anii următori momentului 1989, Europa a fost percepută ca un spaţiu vital, un obiectiv necesar, o zonă a redescoperirii valorilor pierdute în anii dictaturii postbelice. Odată cu vizita lui Tony Blair în 1999, România a câştigat pentru prima dată perspectiva reală a integrării în Uniunea Europeană. Acest moment a fost urmat de o inflaţie a familiei lexicale a cuvântului „Europa”. O explozie de expresii în interiorul cărora cuvântul „Europa” sau „european” devenise o necesitate. Toate aceste cuvinte au căpătat trăsăturile unor adjective ce desemnau perfecţiunea, preţuri mici, administraţia perfectă, libertate şi mai ales prosperitate absolută.

Uniunea Europeană a devenit „Atlantida românilor”, cetatea unde eroarea nu putea coexista cu această lume perfectă. Dincolo de acest univers himeric, europenizarea României a reprezentat în primul rând aderarea la un set de norme, rigori şi proceduri specifice care au asigurat performanţa acestei lumi, ce părea atât de îndepărtată în primii noştri ani de libertate. Norma şi instituţionalizarea sunt cele care dau conţinut spaţiului european, atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere economic. Românii au descoperit cu adevărat semnificaţia Europei prin intermediul acestor procese de reinventare instituţională, pentru ceea ce mulţi ani am numit „reforme”.

A urmat momentul 2007, aderarea României la Uniunea Europeană, eveniment care a generat pentru o parte din români, pierderea conţinutului acelui amalgam de sentimente optimiste. Europa nu ne-a mai cerut respectarea unei agende politice şi economice, Europa nu ne mai solicita să ne europenizăm. Acesta a fost momentul în care românii au trebuit să redescopere Europa pentru a doua oară, de data aceasta ca spaţiu în care convieţuim cu modelele noastre anterioare. Iarăşi, pentru o parte din români, falia dintre imaginea şi sentimentele româneşti şi realismul, principiile şi birocraţia instituţiilor europene a fost o distanţa pe care au parcurs-o cu greu sau pentru care au ales să nu plece deloc la drum. Pentru mulţi cetăţeni, acest lucru nu le-a influenţat cu nimic viaţa de zi cu zi, dar, pentru cei care reprezintă statul român, la vârf sau nu, neadaptarea, închistarea şi acţiunile dictate de umori mărunte au făcut ca ascensiunea României la Uniunea Europeană să aibă un parcus sinuos.

Uniunea Europeană a însemnat în primul rând reducerea decalajelor între statele membre şi chiar dacă procesul este încă în curs, rezultatele sunt vizibile. Avem tineri români care pot învăţa şi lucra oriunde în Uniunea Europeană, iar experienţa pe care ei au acumulat-o se vede în companiile româneşti sau străine. Uniunea este principala piaţă de desfacere pentru produsele româneşi iar toate aceste lucruri încep să se resimtă în bunăstarea românilor. Nu în ultimul rând, apartenenţa la Uniunea Europeană a dus la consolidarea democraţiei în România şi implicit, la profesionalizarea unei părţi a clasei politice. Chiar dacă lenţi, România a făcut paşi importanţi înainte, în toată această perioadă.

4.       Cum vedeţi relaţiile României cu celelelate state membre?

La 7 ani de la aderare trebuie să constatăm că România aparţine unei structuri majore a politicii mondiale şi acest lucru are impact atât asupra relaţiilor de ansamblu cu Uniunea, cât şi cu fiecare stat membru. Dincolo de formulările generale însă, trebuie să constatăm că, mai ales din cauza unor slăbiciuni interne şi din cauza lipsei de anvergură şi viziune din partea liderilor săi, România a ratat până de curând, şansa de a fi un contributor activ la dezbaterea şi dezvoltarea proiectului european, complăcându-se mai degrabă în situaţia de obiect şi nu de subiect. Acest lucru a influenţat în mod evident şi relaţiile cu unele state membre care, nu o dată, prin declaraţii şi acţiuni, au tratat ţara mea ca un stat de mâna a doua. Trebuie să fim constanţi şi să spunem apăsat că România este un stat cu aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca toate celelalte 27 de state membre şi că nu va mai accepta în niciun fel standarde şi reguli care nu se aplică tuturor celorlalţi membri.

 5.       În urma iniţiativelor dumneavoastră, se poate vorbi despre o evoluţie la nivel naţional?

În mod cert da, şi spun acest lucru bazat pe rezultatele efective din activitatea mea ca europarlamentar. Studiile pe care le-am coordonat şi expertiza mea în domeniul Politicii de Coeziune au avut un aport la creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene. Dacă la jumătatea anului 2012, rata de absorbţie era de 8,5%, în decembrie 2013, rata de absorbţie a fondurilor Uniunii Europene a ajuns la 33,47%. Prin activitatea mea în Comisia pentru Dezvoltare Regională şi poziţia mea de raportor pentru Fondul de Coeziune, fond care pune la dispoziţia statelor membre 66 miliarde de euro, respectiv, 7.25 miliarde de euro pentru România, ţara mea a devenit un actor important în elaborarea viitoarei Politici de Coeziune pentru perioada 2014-2020.

De asemenea, ca Prim-vicepreşedinte al Delegaţiei pentru relaţiile cu Republica Populară Chineză am ajutat la consolidarea relaţiei privilegiate pe care România o are cu China. În general, prin toate iniţiativele pe care le-am avut atât în Comisiile de lucru ale Parlamentului European cât şi la nivel diplomatic, am demonstrat că şi români pot fi demni, pot proiecta şi implementa proiecte la scara Uniunii şi că suntem la nivelul oricărui alt stat membru.

 6.       Cum reprezintă Parlamentul European interesele cetăţenilor statelor membre?

Nu cred că există vreun cetăţean în Uniunea Europeană care să nu se simtă reprezentat de doctrina vreunui grup politic din Parlamentul European, fie că vorbim de socialişti, liberali, populari, verzi sau chiar de viziunile radicale. Şi cum în Parlamentul European nu există o relaţie clasică putere-opoziţie, toate aceste grupuri vor trebui întotdeauna să ajungă la o înţelegere pe dezbateri punctuale, asigurând atât un compromis acolo unde este nevoie dar şi faptul că acest compromis nu lezează partea adversă. Activitatea în Parlamentul European este în mod constant un loc de negociere, dar un loc în care interesul cetăţenilor nu este nidiciodată o monedă de schimb.

Vă reamintesc că Parlamentul European a fost cel care a respins câteva proiecte majore care aveau impact asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti (Acordurile SWIFT şi ACTA) şi este cel care a apărat libertatea presei şi a condamnat derapajele anti-democratice din Ungaria. Tot Parlamentul European a câştigat bătălia cu Consiliul privind structura Cadrului Financiar Multianual 2014-2020 şi a repus Garanţia pentru Tineret ca instrument de combatere a flagelului numit şomajul în rândul tinerilor.

7.       Cum comentaţi eficienţa politicilor europene- la nivel social, economico-financiar, politic- adoptate pe parcursul mandatului dumneavoastră?

Din păcate, mandatul meu s-a suprapus cu criza financiară internaţională, iar o bună parte din deciziile adoptate au fost îndpretate fie pentru a combate efectele acesteia, fie pentru a le minimiza. Cel mai adesea, aceste politici de austeritate nu au funcţionat şi dimpotrivă, au adâncit şi perpetuat criza în rândul populaţiei. Cel mai bun exemplu în acest sens a fost dat de întreg procesul de adoptare a bugetului Uniunii Europene pentru anul 2014-2020. Însă, mulţumită Parlamentului European, s-a adoptat o rezoluţie pentru îmbunătăţirea utilizării bugetului Uniunii Europene în următoarea perioadă de programare. Parlamentul European a adoptat în vara anului 2013, cu o largă majoritate, o rezoluţie care a adus pentru prima oară anumite măsuri care au un rol esenţial în asigurarea faptului că noul Cadru Financiar Multianual va fi operaţional, coerent, transparent şi mai adaptat la nevoile cetăţenilor Uniunii Europene. De asemenea, rezoluţia subliniază în special noile reglementări care vizează revizuirea CFM, flexibilitatea, resursele proprii, precum şi unitatea şi transparenţa bugetului, acestea fiind priorităţi-cheie ale Parlamentului European pe durata negocierilor între Consiliu şi Comisie. A fost o luptă grea având în vedere faptul că ne-am confruntat cu un Consiliu care nu avea trasate în mod clar obiectivele şi valoarea adăugată a politicilor europene şi cu o Comisie care nu a oferit ajutorul la care ne aşteptam. Ca raportor pentru Regulamentul Fondului de Coeziune, mă bucur că am reuşit să menţinem un nivel acceptabil de finanţare pentru Politica de Coeziune şi un buget majorat pentru o iniţiativă crucială: Iniţiativa privind Ocuparea Forţei de Muncă în rândul Tinerilor, cu o flexibilitate care să permită raportarea creditelor neutilizate de la un an la altul. Ori toate aceste lucruri vor avea un impact în viaţa tuturor cetăţenilor Uniunii.

Politica Uniunii Europene în plan economic a fost marcată de lentoarea procesului decizional, de decizia iniţială greşită conform căreia, dacă vom salva băncile vom repune economia pe linia de plutire, iar de la jumătatea mandatului, de obsesia politicii de austeritate. În practică, măsurile referitoare la guvernarea economică, la reforma industriei financiar-bancare s-au produs relativ lent şi târziu în comparaţie cu SUA şi China. Obsesia numită austeritate a generat contractarea mai tuturor economiilor statelor membre, semnele creşterii economice rămânând şi astăzi fragile iar şomajul, mai ales în rândul tinerilor, a atins proporţii alarmante care riscă să pună în discuţie coeziunea, stabilitatea societăţii europene şi chiar a proiectului european.

 8.       Cum vedeţi utilitatea adresării petiţiilor din partea cetăţenilor către Parlamentul European?

Ca raportor în anul 2009 pentru raportul “Dialog activ cu cetăţenii legat de Europa” care viza îmbunătăţirea cooperării instituţionale dintre Comisia pentru Petiţii (PETI) şi reprezentanţii oficiali ai statelor membre, în vederea oferirii de răspunsuri concrete şi rapide cetăţenilor europeni, şi astăzi, coordonator al întreg Grupului S&D în PETI, subliniez importanţa deosebită pe care petiţiile transmise de către cetăţeni le au în activitatea Uniunii. Comisia de lucru preia petiţii din toate cele 28 de state referitoare la cazuri de încălcare de norme europene de către autoritatea naţională sau locală. Petiţia se poate face în oricare din cele 23 limbi oficiale şi nu este nevoie de un limbaj specific juridic. Numai anul trecut, la Comisia PETI au fost luate în discuţie aproape 2000 de petiţii. Este un instrument de participare şi implicare directă a cetăţenilor, care ne permite să vedem unde s-a încălcat legislaţia, unde există lacune sau unde această legislaţie a permis abuzuri.

În strânsă legătură cu activitatea Comisiei PETI este şi Iniţiativa Europeană Cetăţenească, un instrument introdus prin Tratatul de la Lisabona pentru a apropia mai mult Uniunea Europeană de cetăţenii săi, prin acordarea acestora, în anumite condiţii, a posibilităţii propunerii de noi legi europene. Prin amendamentele pe care eu le-am adus Iniţiativei Cetăţeneşti m-am asigurat că acesta este un instrument de democraţie directă viabil, accesibil dar în acelaşi timp clar, pentru a preveni atât abuzurile cât dezamăgirile cetăţenilor.

 9.       Cum comentaţi suprapunerea competenţelor unor instituţii europene? (de exemplu: P.E. cu C.E).

Tratatul de la Lisabona a extins prerogativele Parlamentului European în special datorită generalizării procedurii de codecizie dar şi prin fapul că îşi menţine totodată un puternic control politic asupra Comisiei Europene. Parlamentul European ratifică tratatele internaţionale, alege preşedintele Comisiei şi îşi dă acordul cu privire la învestirea Comisiei în ansamblul său după audierea fiecărui comisar în parte. Deşi o comparaţie forţată, într-o analogie parlament naţional – executiv, guvernul iniţiază proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului şi nu putem vorbi despre o suprapunere între parlament şi guvern. În egală măsură, prin Tratatul de la Lisabona sunt consolidate competenţele bugetare ale Parlamentului. Acum acesta se află pe picior de egalitate cu Consiliul în cadrul procedurii de adoptare a bugetului Uniunii şi poate chiar respinge bugetul Uniunii. Privit din afară traseul şi mecanismele instituţionale ale Uniunii nu ar trebui să funcţioneze, în practică însă, datorită negocierilor şi consensului necesar adoptării deciziilor importante, Uniunea Europeană este complet funcţională, fiind create chiar mecanisme de depăşire a blocajelor.

 10.   Odată cu declanşarea crizei economice în anul 2008, a apărut termenul de euroscepticism în comunitatea internaţională. Cum comentaţi?

Nu cred ca euroscepticismul caracterizează comunitatea internaţională, ci doar acele partide politice din statele membre care speculează deciziile greşite la nivelul Consiliului şi Comisiei Europene în interes propriu. Euroscepticismul a apărut inclusiv datorită discursului duplicitar, populist al unor guverne din Uniunea Europeană, cum ar fi cele de la Londra sau de la Praga, precum şi din lipsa de transparenţă privind modul de luarea a deciziilor în Comisie, Consiliu sau în cadrul troicii. Da, criza economică a accentuat aceste nemulţumiri, însă, Uniunea Europeană ca întreg a fost sursa stabilităţii şi revenirii chiar dacă lente, a economiilor naţionale. A blama Uniunea, a pune în discuţie dreptul lucrătorilor la libera circulaţie, deci unul din drepturile fundamentale stabilite prin tratate, este un nonsens. Un lucru este cert însă, odată cu alegerile europene din 2014, vom vedea din ce în ce mai multe partide cu această viziune reprezentate în Parlamentul European. Ceea ce este sigur însă este faptul că partidele pro-europene din vest vor trebui să coopereze pentru a permite consolidarea Uniunii Europene dar şi pentru a izola şi îndepărta de procesul decizional partidele extremiste, naţionaliste şi populiste. Cetăţenii din România şi din celelalte state membre vor trebui să mizeze în alegerile europene pe acele partide cu un angajament clar pro-european pentru a influenţa pozitiv evoluţia Uniunii în ansamblu şi pentru a evita irosirea propriului vot.

 11.   Cum credeţi că s-ar putea îmbunătăţi procesul de guvernare al U.E.?

Dimensiunea imensă a întregului construct politic care este Uniunea Europeană nu prea lasă loc de inovaţii. Însă, mai mult proces democratic la vârful luării deciziilor, o reglementare mai strictă a influenţei lobby-ului, mai multă transparenţă în procesul de redactare a legislaţiei europene, a practicilor instituţiilor europene, consolidarea guvernării economice, a celei politice, realizarea unor paşi substanţiali în construirea unei autentice politici de securitate şi apărare a Uniuneii Europene sunt deziderate pentru orice guvernare.

 12.   Cum aţi evalua mandatul dumneavoastră 2009-2014?

Am încercat să aduc Uniunea Europeană mai aproape şi să o fac mai accesibilă românilor prin activitatea mea în Comisia pentru Petiţii. Am reuşit să obţin cele mai avantajoase prevederi pentru România prin raportul asupra Fondului de Coeziune în Comisia pentru Dezvoltarea Regională şi în negocierile cu Comisia şi Consiliul. Am reuşit să promovez interesele României în Balcanii de Vest şi am ajutat la consolidarea relaţiei privilegiate pe care o avem cu China. A fost un mandat al maturităţii în Uniunea Europeană, în care am încercat să pun la dispoziţie toată expertiza pe care am acumulat-o în spaţiul relaţiilor internaţionale şi domeniul Politicii de Coeziune. Rezultatele se văd şi se vor vedea în anii care vor urma.

 13.   Cum vedeţi viitorul U.E. în următorii 10 ani conform tendinţelor şi evenimentelor actuale? (din punctul de vedere al guvernanţei).

Cred într-un viitor al solidarităţii în Uniunea Europeană, o Uniune cu graniţe lărgite faţă de cele din prezent. Odată cu implementarea strategiilor pentru utilizarea energiilor regenerabile, văd o Uniune mult mai precoupată de protejarea mediului şi o reducere a dependenţei de combustibili fosili. De asemenea, mai văd o Uniune care revine la modelul său de economie socială de piaţă, o Uniune care reintră într-o logică economică de creştere şi care va reuşi să combată procesul de pauperizare şi de adâncire a faliei dintre bogaţi şi săraci. Fără a realiza aceste obiective care guvernează însăşi proiectul european, Uniunea s-ar putea confrunta cu contestarea proiectului de către cetăţenii europeni.

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Trackbacks/Pingbacks

  1. Victor Boștinaru: Uniunea Europeană a devenit „Atlantida românilor!” « Presa Locala - februarie 25, 2014

    […] social-democrat, Victor Boștinaru a declarat într-un interviu pentru Deputat de Cluj că Uniunea Europeană a devenit „Atlantida […]

Lasati un raspuns

deputatdecluj.ro Web analytics

Bloguri, Bloggeri si Cititori Site-ul apare in Directorul Kappa web-director.ro